Legea nr. 169/2026 are 584 de articole scrise repede. Unele trimit la texte care nu există, altele se contrazic singure. Mai jos sunt 13 necorelări deschise, dintre care 1 critică — fiecare cu textul care o dovedește, ca să poți verifica singur. Lângă ele stau, tăiate, cele 13 intrări închise de rectificarea din 14 octombrie 2026: rămân în registru, ca istorie a locului.
Au apărut rectificări în Monitorul Oficial după publicare. Textul de mai jos e forma rectificată — vezi actualizările.
Cum au fost găsite
Trimiterile interne le verifică un program: parcurge toate cele 584 de articole, extrage fiecare „art. X alin. (Y)” și verifică dacă ținta există în textul transcris. Așa au ieșit 8 dintre intrările de mai jos. Restul au fost găsite citind.
Programul nu decide singur. A raportat inițial și trimiteri către alte acte — art. 599 din Codul administrativ, art. 879 din Codul civil, art. 17 din reglementarea deșeurilor — care păreau articole inexistente doar pentru că nu sunt din acest cod. Fiecare intrare publicată a fost confirmată manual.
Am eliminat și o problemă semnalată frecvent public: cota I.S.C. de 0,1% și 0,5% nu e o contradicție. Sunt două cote distincte, cu temeiuri și destinatari diferiți — art. 143 alin. (4) pentru controlul în urbanism, art. 352 alin. (1) pentru disciplina în construcții. Se plătesc amândouă.
Am verificat și o semnalare venită din afară: artevis.ro raportează că art. 246 ar trimite la art. 311 în loc de art. 301. Nu se confirmă. În Monitorul Oficial nr. 661, la pagina 69, art. 246 alin. (5) spune „în conformitate cu prevederile art. 301, pentru anumite tipuri de lucrări, se pot emite autorizații de regularizare” — iar art. 301 este chiar Autorizația de regularizare. Trimiterea e corectă; art. 311 reglementează valabilitatea avizelor, adică altceva. O consemnăm fiindcă un registru care arată și ce a eliminat, și de ce, spune mai mult despre metodă decât unul lung.
Necorelarea nu e o portiță. Până la o rectificare în Monitorul Oficial, textul se aplică așa cum e publicat. Ce găsești aici te ajută să anticipezi unde vei avea nevoie de o poziție scrisă din partea autorității — nu îți dă dreptul să ignori norma.
Trimiteri care nu duc nicăieri
Se verifică mecanic: articolul-țintă are alineatele lui, trimiterea cere unul care nu există. Nu e nimic de interpretat.
CriticăTrimitere ruptă
Închisă la 14 octombrie 2026 — rectificarea publicată în Monitorul Oficial nr. 862 din 14 octombrie 2026
Art. 144 alin. (1) lit. w) sancționa neemiterea avizului de inițiere „în termenul prevăzut la art. 69 alin. (11)”. Art. 69 — „Avizul de inițiere” — are zece alineate, până la (10): alineatul (11) nu există. Subiectul se potrivea, deci nu era o trimitere externă — doar numărul alineatului nu avea corespondent. Rectificarea din 14 octombrie 2026 a îndreptat trimiterea la art. 69 alin. (10), care dă chiar termenul lipsă: maximum 15 zile de la analizarea documentației în comisia tehnică.
Contravenția
neemiterea avizului de inițiere sau a unei adrese de comunicare a respingerii justificate a solicitării de inițiere a unui plan urbanistic zonal în termenul prevăzut la art. 69 alin. (10).
Contravenția își definea conținutul prin trimitere la un text inexistent: fapta sancționată — depășirea unui termen — nu avea termen. De la rectificare are. Cine așteaptă un aviz de inițiere se poate sprijini pe litera w) raportată la cele 15 zile din art. 69 alin. (10). Pentru o faptă săvârșită înainte de 14 octombrie 2026, textul în vigoare la data ei era cel fără termen.
Art. 584 alin. (2) transferă către primarul general „competențele și atribuțiile prevăzute la art. 132 și 134, exercitate de primarii de sector și de structurile de specialitate din cadrul aparatelor de specialitate ale acestora”. Dar art. 132 e structura de specialitate a primarului GENERAL, nu a sectoarelor, iar art. 134 sunt centrele de expertiză publică de amenajare a teritoriului — o instituție cu totul diferită, care nu e o competență de sector. Atribuțiile primarului de sector sunt la art. 131, iar structura lui de specialitate la art. 133.
Trimiterea
De la data prevăzută la alin. (1), competențele și atribuțiile prevăzute la art. 131 și 133, exercitate de primarii de sector și de structurile de specialitate din cadrul aparatelor de specialitate ale acestora, se transferă primarului general al municipiului București și structurii de specialitate din cadrul aparatului de specialitate al acestuia, prevăzută la alin. (1).
Art. 132 — structura primarului GENERAL, la care trimitea
Structura de specialitate din cadrul aparatului de specialitate al primarului general al municipiului București responsabilă cu domeniul amenajării teritoriului și urbanismului
Structura de specialitate din cadrul aparatului de specialitate al primarului de sector responsabilă cu domeniul amenajării teritoriului și urbanismului
Articolul e cel care mută autorizarea construirii din sectoare la Primăria Generală de la 1 noiembrie 2028. Citit literal, transfera structura pe care primarul general o are deja și centrele de expertiză, lăsând netransferate exact competențele sectoarelor. Descrierea din text („exercitate de primarii de sector”) arăta clar ce s-a vrut, dar trimiterea numerică spunea altceva. Rectificarea din 14 octombrie 2026 a pus numerele potrivite: art. 131 — atribuțiile primarului de sector — și art. 133 — structura lui de specialitate. Până la o rectificare sau la hotărârea de Guvern prevăzută la alin. (3), care se adoptă până la 1 iulie 2027, temeiul transferului e discutabil.
Art. 144 alin. (1) lit. g) sancționa neconvocarea Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului și urbanism „de către persoanele prevăzute la art. 129 alin. (3)”. Art. 129 — „Atribuțiile Consiliului General al Municipiului București” — are două alineate. Rectificarea din 14 octombrie 2026 a îndreptat trimiterea la art. 128 alin. (3), din articolul despre comisia tehnică: acolo sunt numiți arhitectul-șef, care coordonează activitatea comisiei, și persoana care îi asigură secretariatul.
Contravenția
neconvocarea Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului și urbanism de către persoanele prevăzute la art. 128 alin. (3);
Fără alineatul (3), textul nu spunea cine răspunde: o contravenție al cărei subiect activ nu e determinat e greu de aplicat, dar și greu de invocat de cel care reclamă neconvocarea. Trimiterea duce acum într-un text care numește persoanele.
Art. 357 alin. (1) lit. x) — din articolul „Contravenții la regimul autorizării” — sancționa respingerea emiterii avizelor sau acordurilor fără justificare temeinică „conform prevederilor art. 279 alin. (13)”. Art. 279 — „Realizarea lucrărilor de construire clădiri” — are patru alineate, iar obiectul lui nu are legătură cu motivarea avizelor. Rectificarea din 14 octombrie 2026 a îndreptat trimiterea la art. 269 alin. (13), din procedura de emitere a avizelor și acordurilor — un text care există și care privește chiar materia contravenției.
Contravenția
respingerea emiterii avizelor/acordurilor fără justificare temeinică din punct de vedere tehnic, științific sau juridic, conform prevederilor art. 269 alin. (13) lit. b);
Trimiterea nu putea fi urmată, așa că standardul după care se judecă un refuz de aviz nu avea sursă. De la rectificare, contravenția trimite în procedura avizelor, la art. 269 alin. (13). Ce anume cere acolo se citește în articol — codul nu definește separat sintagma „justificare temeinică”.
Art. 316 alin. (1) lit. d) — „Obligațiile emitenților de avize și acorduri în procesul de autorizare” — trimitea la termenele prevăzute la art. 279 alin. (10). Art. 279 are patru alineate. Rectificarea din 14 octombrie 2026 a îndreptat trimiterea la art. 269 alin. (10), din procedura de emitere a avizelor — acolo stă pasul în care emitentul poate cere o singură dată revizuirea documentației, motivând temeinic.
Obligația
să transmită solicitantului, în scris sau prin poșta electronică, în cazul în care acesta și-a declarat adresa de corespondență electronică, o singura dată, în cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea documentației, dacă sunt necesare completări la documentația transmisă, în condițiile art. 269 alin. (4) sau în termenele prevăzute la art. 269 alin. (10);
Termenul în care emitentul trebuie să răspundă nu avea sursă: fără termen nu curgea aprobarea tacită, deci nu aveai de la ce dată să calculezi întârzierea. Obligația trimite acum în procedura avizelor, la art. 269, unde termenele procedurii sunt scrise.
Art. 457 alin. (4) cere ca lucrările asupra construcțiilor din Lista monumentelor istorice să fie conduse de responsabili tehnici cu execuția atestați suplimentar în domeniul protejării monumentelor istorice, „conform prevederilor art. 393 alin. (5)”. Art. 393 este „Regimul plantațiilor și defrișărilor” și are patru alineate.
Cerința
Lucrările de intervenție asupra construcțiilor existente încadrate în Lista monumentelor istorice se vor realiza numai cu responsabilii tehnici cu execuția autorizați suplimentar în domeniul protejării monumentelor istorice, conform prevederilor art. 382 alin. (5).
Procedura prin care un R.T.E. obține atestarea suplimentară pentru monumente istorice nu avea temei identificabil în cod. De la rectificare are: art. 382 alin. (5), ținta de acum, dă atestarea specialiștilor în domeniul protejării monumentelor istorice ministerului patrimoniului, potrivit Legii nr. 422/2001 — chiar reglementarea pe care o ceream până atunci în afara codului.
Art. 536 alin. (8) prevede că evaluările periodice se efectuează „în conformitate cu cele menționate la art. 558 alin. (19)”. Art. 558 este „Produs-tip” — o definiție dintr-un singur paragraf, fără alineate, despre nivelurile de performanță ale produselor pentru construcții.
Obligația
Evaluările periodice se vor efectua în conformitate cu cele menționate la art. 550 alin. (19)-(21) și vor avea în vedere și cele menționate în alin. (1) al prezentului articol.
Conținutul și periodicitatea evaluărilor au rămas nedeterminate până la rectificare. Art. 550 alin. (19), ținta de acum, le dă pe amândouă: expertul tehnic investighează și evaluează construcția în 10 ani de la recepția la terminarea lucrărilor, apoi la fiecare 10 ani.
Art. 530 alin. (5) spune că „obligația prevăzută la alin. (3) în sarcina proprietarului construcției” poate fi dusă la îndeplinire și de alți beneficiari. Dar alin. (3) nu pune nicio obligație în sarcina proprietarului: el spune că actualizarea cărții tehnice pe perioada execuției se face sub coordonarea dirigintelui de șantier. Obligația proprietarului — să păstreze și să completeze la zi documentațiile — e la alin. (4).
Trimiterea
Obligația prevăzută la alin. (4) în sarcina proprietarului construcției poate fi dusă la îndeplinire și de către alți beneficiari ai construcției, în condițiile stabilite prin contractul încheiat între aceștia.
Se citea fără dificultate: singura obligație a proprietarului din articol e cea de la alin. (4), deci aceea se poate transfera prin contract. Rectificarea din 14 octombrie 2026 a pus în text chiar alin. (4), așa că un contract care invocă textul pe alineate nu mai trimite greșit.
Art. 272 alin. (7) invoca prevederile art. 281 alin. (4). Art. 281 — „Autorizația de construire pentru lucrări de intervenție asupra clădirilor existente” — are două alineate. Rectificarea din 14 octombrie 2026 a îndreptat trimiterea la art. 271 alin. (4) și (5), din articolul despre clarificarea documentației — materia de care se ocupă și art. 272.
Trimiterea
Prevederile art. 271 alin. (4) și (5) rămân aplicabile.
Trimiterea nu putea fi urmată, deci textul aplicabil nu se putea determina din cod. Era, cum se vede acum, o eroare de numerotare: ținta e art. 271, nu art. 281.
Art. 150 alin. (14) — „Așezările informale” — trimitea la art. 161 alin. (1). Art. 161 — „Zona locuințelor și funcțiunilor complementare” — e redactat ca un singur paragraf, fără alineate numerotate. Rectificarea din 14 octombrie 2026 a îndreptat trimiterea la art. 160 alin. (1), care chiar are alineate și care enumeră categoriile de zone funcționale.
Trimiterea
Pentru așezările informale din extravilan și pentru cele aflate într-o zonă unde nu este reglementată ca zonă a locuințelor și funcțiunilor complementare, conform art. 160 alin. (1) lit a), dar care nu este incompatibilă cu locuirea, reglementarea urbanistică se realizează prin elaborarea și aprobarea de către autoritatea administrației publice locale a unui plan urbanistic zonal.
Aceeași comisie — „comisia locală de avizare integrată a documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism”, denumită identic în ambele texte — primea două termene de constituire, care difereau și ca durată, și ca moment de la care curgeau. Art. 576 alin. (2): 45 de zile lucrătoare de la publicare, adică de la 10 august 2026 — aproximativ 9 octombrie 2026. Art. 92 alin. (10) dădea 60 de zile lucrătoare de la intrarea în vigoare, adică de la 25 august 2026 — aproximativ 16 noiembrie 2026. Între cele două date erau 38 de zile. Rectificarea din 14 octombrie 2026 a îndreptat art. 92 alin. (10): acolo scrie acum tot 45 de zile lucrătoare de la publicare, același termen ca la art. 576 alin. (2). Termenul e unul singur și s-a împlinit pe 9 octombrie 2026 — înainte de a fi rectificat textul care îl dubla. Termenele sunt numărate inclusiv, cum cere art. 599 din Codul administrativ, la care trimite art. 580.
45 de zile de la publicare
În termen de maximum 45 de zile lucrătoare de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentului cod, autoritățile locale organizează și operaționalizează comisia locală de avizare integrată a documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism și comisia de acord unic.
Art. 92 alin. (10), după rectificare — tot 45 de zile de la publicare
În termen de maximum 45 de zile lucrătoare de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentului cod, autoritățile administrației publice locale organizează comisia locală de avizare integrată a documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism.
Codul a cerut avizare integrată de la 25 august 2026, iar termenul de organizare a comisiei care o dă s-a împlinit abia pe 9 octombrie 2026. Cele două termene nu mai există, dar intervalul dintre ele a existat: cine a depus o documentație între 25 august și 9 octombrie 2026, într-o localitate unde comisia nu era constituită, nu avea un termen de la care să curgă aprobarea tacită și nu avea o autoritate căreia să-i reproșeze întârzierea. Dacă ai depus în fereastra asta, cere în scris confirmarea datei la care a fost constituită comisia și păstrează dovada depunerii cu număr de înregistrare.
Art. 581 alin. (3) declară că Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „nu este incidentă” în aplicarea codului. Art. 571 alin. (2) derogă expres de la art. 13 din aceeași ordonanță. Nu se poate deroga de la o normă declarată neaplicabilă: derogarea presupune că regula ar fi fost altfel aplicabilă.
Ordonanța nu se aplică
În aplicarea prevederilor prezentului cod nu sunt incidente dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin derogare de la art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 570 alin. (1) și (2) se prescrie în termen de 5 ani de la data săvârșirii faptei.
O.G. nr. 2/2001 e legea generală care dă termenul de 15 zile pentru plângerea contravențională, posibilitatea achitării a jumătate din minim și regimul avertismentului. Dacă chiar nu se aplică, procesul-verbal de contravenție emis în baza codului nu are un termen de contestare reglementat, iar amenda minimă pentru construire fără autorizație este de 50.000 lei, fără avertisment. Ca măsură de prudență — nu ca obligație prevăzută de cod —, termenul general de 15 zile al ordonanței poate fi tratat ca aplicabil unui proces-verbal emis în baza codului; art. 571 alin. (2), care derogă de la aceeași ordonanță, e un argument că ea rămâne incidentă. Situația rămâne însă litigioasă.
Art. 69 alin. (8) spune că avizul de inițiere „se emite în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data solicitării”. Dar alin. (9) dă autorității „maximum 30 de zile” ca să introducă documentația pe agenda comisiei tehnice și s-o analizeze acolo, iar alin. (10) adaugă „maximum 15 zile de la analizarea documentației în cadrul comisiei tehnice” pentru emiterea avizului. Cele două alineate care descriu pașii concreți pot produce împreună 45 de zile — mai mult decât plafonul din alineatul care fixează termenul total.
Termenul total
Avizul de inițiere sau comunicarea privind decizia amânării sau respingerea solicitării de emitere a avizului de inițiere se emite în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data solicitării. Analizarea documentației în cadrul comisiei tehnice de amenajare a teritoriului și urbanism de la nivelul unității administrativ-teritoriale se realizează în interiorul termenului de 30 de zile calendaristice.
Autoritățile administrației publice locale competente cu emiterea avizului de inițiere pentru planurile urbanistice zonale au obligația să introducă documentația pe agenda comisiei tehnice de amenajarea teritoriului și urbanism și să analizeze în comisie, în termen de maximum 30 de zile de la data depunerii solicitării la autoritatea administrației publice locale competente. În vederea programării documentației în comisia tehnică de amenajarea teritoriului și urbanism, autoritățile administrației publice locale verifică documentația depusă și transmit adresa de solicitări de completare sau clarificare a acesteia, dacă este cazul, în termen de 30 de zile de la depunerea la registratura instituției.
Avizul de inițiere sau adresa de comunicare a respingerii justificate a solicitării de inițiere a PUZ se emite în termen de maximum 15 zile de la analizarea documentației în cadrul comisiei tehnice de amenajarea teritoriului și urbanism de la nivelul autorității administrației publice locale emitente sau de la nivel județean, pentru autoritățile administrației publice locale care nu au comisie proprie.
Nu-ți construi graficul pe cele 30 de zile. Dacă emitentul răspunde în 40 și invocă alin. (9) și (10), nu are un text clar împotrivă — și nici tu unul clar în favoare. Cere de la început, în scris, data la care documentația intră în comisia tehnică: e singurul reper care leagă cele două alineate. Pentru un proiect cu termen contractual, prevede 45 de zile, nu 30.
Art. 75 alin. (2) din cod prevede că avizul tehnic al arhitectului-șef pentru PUZ „se emite în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la depunerea documentației complete și corecte”. Anexa nr. 4 la Ordinul MDLPA nr. 1.022/2026, care descrie aceeași procedură pas cu pas, scrie „în termen de maxim 15 zile”, fără „lucrătoare”. Diferența dintre cele două redactări e de aproximativ o săptămână calendaristică.
Codul: zile lucrătoare
Avizul tehnic al arhitectului-șef se emite în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la depunerea documentației complete și corecte. În situația depunerii unei documentații incomplete sau care necesită modificări, răspunsul se transmite solicitantului în termen de 15 zile lucrătoare de la depunere.
Codul prevalează: un ordin de ministru nu poate scurta un termen stabilit prin lege. Ai deci 15 zile lucrătoare. Problema practică e că emitentul lucrează după ordin, unde procedura e descrisă în detaliu — iar dacă îți răspunde în ziua 15 calendaristică și tu ai contat pe cele lucrătoare, pierzi o săptămână de grafic fără să greșească nimeni. Scrie termenul din cod în corespondență, de la prima adresă.
Art. 528 alin. (2) spune că dirigintele de șantier predă proprietarului cartea tehnică și manualul de mentenanță „întocmite prin grija investitorului”. Art. 530 alin. (2), două articole mai încolo și despre același document, spune că „Cartea tehnică se întocmește prin grija dezvoltatorului”. Codul îi tratează pe cei doi ca factori distincți: investitorul la art. 420, dezvoltatorul la art. 422.
Prin grija investitorului
Recepția la terminarea lucrărilor presupune predarea către proprietar de către dirigintele de șantier a cărții tehnice a construcției, a manualului de mentenanță și de durată de viață a componentelor, întocmite prin grija investitorului și realizarea recepției formale.
Contează la contractare: cine suportă costul întocmirii cărții tehnice și cine răspunde dacă lipsește la recepție. Fără o clauză expresă, ambele articole sunt invocabile. Într-un proiect în care investitorul și dezvoltatorul sunt aceeași persoană, chestiunea nu se pune — în rest, se pune din prima ședință.
Amândouă definițiile sunt în Anexa nr. 1, la două pagini distanță. Definiția „Procent de ocupare a terenului (POT)” enumeră, la poziția 5, „suprafețele mobilierului urban, ale pergolelor, copertinelor în consolă, rastelurilor de biciclete, împrejmuirilor” printre cele care se adună la suprafața construită. Definiția „Pergolă” spune exact invers: suprafețele lor nu intră în calculul CUT și POT, cu excepția situației în care regulamentul local de urbanism prevede altfel. Nu e o nuanță de aplicare — e regula implicită, pusă pe dos: la POT pergola se numără mereu, la „Pergolă” nu se numără decât dacă regulamentul local o cere.
Definiția POT — pergolele se numără
suprafețele mobilierului urban, ale pergolelor, copertinelor în consolă, rastelurilor de biciclete, împrejmuirilor;
Ministerul a răspuns la asta, în clarificările de la 22 septembrie 2026: „POT: documentațiile aprobate rămân pe definiția lor”. Nu e text de lege și nu schimbă ce scrie în Monitor — necorelarea rămâne deschisă până la o rectificare. Răspunsul întreg, cu fraza din document
Ce înseamnă pentru tine
Pe o curte cu pergolă mare, diferența poate decide dacă proiectul se încadrează în POT-ul reglementat. Proiectează pe varianta care le numără: e cea prudentă și e cea pe care o va invoca un control. Dacă marja e strâmtă, cere în scris poziția arhitectului-șef ÎNAINTE de a depune — și verifică regulamentul local, fiindcă el poate tranșa singur, în ambele sensuri.
Art. 314 alin. (8): conținutul autorizației se consideră adus la cunoștința publicului la data ultimei operațiuni de publicitate „prevăzute la alin. (2)” — operațiunile PRIMĂRIEI: afișare la sediu și publicare pe internet, în 30 de zile de la emitere. Art. 314 alin. (9): „data ultimei operațiuni de publicitate, stabilită conform alin. (7)” — operațiunile BENEFICIARULUI: notarea în cartea funciară, ziarul și panoul, înainte de începerea lucrărilor. Același moment, definit prin două seturi de operațiuni, făcute de persoane diferite, la date diferite. Intrarea avea și un al doilea capăt: alin. (9) trimitea pentru „informațiile prevăzute la alin. (4)”, deși alin. (4) e excepția construcțiilor cu caracter special, iar lista de informații e la alin. (5). Acela s-a reparat prin rectificarea din 14 octombrie 2026; cele două repere au rămas.
Reperul din alin. (8) — operațiunile primăriei
Conținutul autorizației de construire se consideră adus la cunoștința publicului la data îndeplinirii ultimei operațiuni de publicitate, prevăzute la alin. (2).
Reperul din alin. (9) — operațiunile beneficiarului
Fără a se modifica în niciun fel data ultimei operațiuni de publicitate, stabilită conform alin. (7), la care conținutul autorizației de construire se consideră adus la cunoștința publicului interesat, se pot solicita, spre studiu, informațiile prevăzute la alin. (5), precum și restul documentelor care au caracter public, potrivit prezentului cod, la sediul autorității publice emitente.
În termen de 30 de zile de la data emiterii autorizațiilor de construire sau desființare și a actelor de respingere a solicitărilor de autorizare, autoritățile administrației publice locale emitente au obligația punerii la dispoziția publicului a informațiilor privind autorizațiile și anexele aferente, prin:
După comunicarea autorizației de construire, dar înainte de începerea lucrărilor, beneficiarul are obligația, pe propria cheltuială, să noteze în cartea funciară a imobilului, precum și într-un ziar de largă răspândire informațiile prevăzute la alin. (5) lit. a) și b), precum și să amplaseze în șantier, la loc vizibil, panoul de identificare a investiției. Pentru autorizațiile emise înainte de intrarea în vigoare a prezentului cod, formalitățile de publicitate prevăzute în cadrul prezentului alineat pot fi făcute și după începerea lucrărilor.
De la momentul aducerii la cunoștința publicului se raportează termenele în care un terț poate ataca autorizația, potrivit Legii nr. 554/2004. Cu două repere posibile, nici beneficiarul nu știe de când e în siguranță, nici vecinul de când îi curge termenul. Ca măsură de prudență — nu ca obligație prevăzută de cod —, beneficiarul își poate face toate operațiunile de publicitate, poate verifica operațiunile primăriei și poate păstra dovada datei fiecăreia; într-un eventual litigiu, contradicția dintre alin. (8) și (9) poate fi adusă în fața instanței.
Anexa nr. 6 încadrează „Totemuri, alte construcții cu caracter publicitar” în clasa de consecințe CC1, pe coloana „Lucrări inginerești”. Art. 326 alin. (1) cere autorizație de construire sau de desființare pentru lucrările inginerești, iar alin. (3) spune ce include categoria: infrastructură de transport de interes național, infrastructură energetică, rețele de comunicații electronice, gospodărirea apelor, lucrări hidrotehnice, miniere și — la lit. g) — alte lucrări inginerești necesare realizării unor obiective de interes public local și județean. Toate șapte, inclusiv categoria deschisă de lit. g), privesc obiective publice. Un totem comercial nu e niciunul dintre ele. În același timp, Anexa nr. 1 enumeră „firme și reclame” printre construcțiile temporare, adică pe cu totul altă ramură a codului.
Categoria, enumerată în articol
Lucrările inginerești prevăzute la alin. (1) includ:
Certificatul de urbanism pentru construire/desființare de lucrări inginerești se emite, fără necesitatea ca solicitantul să dețină un drept real principal asupra imobilului/imobilelor, în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii cererii eliberării acestuia de către beneficiarul lucrărilor.
Anexa nr. 1: aceleași obiecte, la construcții temporare
Din categoria construcțiilor temporare fac parte: chioșcuri, tonete, cabine, locuri de expunere situate pe căile și în spațiile publice, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, copertine, pergole, cutii securizate destinate serviciilor de livrare, rulote comerciale ori altele asemenea.
Diferența nu e teoretică: hotărăște ce certificat de urbanism ceri. Cel pentru lucrări inginerești se emite în 15 zile lucrătoare și, spune expres codul, fără ca solicitantul să dețină un drept real asupra imobilului. Cel pentru clădiri și amenajări are alte condiții și altă documentație. În lectura noastră, un panou comercial pe teren propriu nu intră în categoriile de infrastructură publică de la art. 326 alin. (3), deci încadrarea lui ca lucrare inginerească e discutabilă, iar certificatul se raportează la felul real al lucrării. Dacă emitentul invocă Anexa nr. 6 pentru cealaltă cale, temeiul poate fi cerut în scris.
Art. 294 alin. (4) enumeră expres „lucrările de amenajare” care se pot executa în baza notificării. Alineatul următor, care stabilește regimul de calitate aplicabil, vorbește despre „lucrările de construire prevăzute la alineatele (2), (3) și (4)”. Alineatul (4) nu conține lucrări de construire — conține amenajări. Calificarea juridică nu se potrivește.
Alin. (4) — lucrări de amenajare
Lucrările de amenajare care pot fi executate în baza notificării prealabile a autorităților administrației publice locale competente sunt:
Executarea lucrărilor de construire prevăzute la alineatele (2), (3) și (4), în baza notificării, se realizează cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile privind calitatea în construcții, a legislației specifice în materie de evaluare a impactului asupra mediului și evaluare adecvată, a documentațiilor de urbanism aprobate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile privind protecția patrimoniului cultural.
De calificare depinde ce regim de calitate în construcții se aplică amenajărilor făcute prin notificare — împrejmuiri, iluminat, platforme. Dacă sunt „lucrări de construire”, intră sub dispozițiile privind calitatea în construcții invocate de alin. (5); dacă rămân amenajări, temeiul e discutabil. Până la o clarificare, tratează-le ca și cum regimul de calitate se aplică: e varianta prudentă și e cea pe care o va invoca un control.
Art. 570 alin. (1) enumeră contravențiile. Toate literele din jur descriu omisiuni: lit. y) „nerespectarea obligației utilizatorilor…”, lit. aa) „nerespectarea de către consultant a obligației de sesizare…”, lit. bb) „nerespectarea de către consultanți a obligației de asigurare…”. Lit. z) era singura fără negație: sancționa „angajarea de către consultanți de specialiști atestați și/sau autorizați în toate domeniile de consultanță pentru care au încheiate contracte de servicii”, adică, citită literal, tocmai angajarea de specialiști atestați. Rectificarea din 14 octombrie 2026 a îndreptat-o în „neangajarea”.
Litera z), fără negație
neangajarea de către consultanți de specialiști atestați și/sau autorizați în toate domeniile de consultanță pentru care au încheiate contracte de servicii cu dezvoltatorii/beneficiarii;
nerespectarea de către consultant a obligației de sesizare a dezvoltatorului asupra neconformităților și neconcordanțelor constatate în proiecte și în execuție;
Din context rezultă că intenția era „neangajarea”. Riscul real de a fi sancționat pentru comportamentul corect e mic, dar litera z) nu poate fi aplicată nici împotriva consultantului care nu angajează specialiști — pentru că nu asta scrie.
Glosarul din Anexa 1 definește aceeași excepție cu două valori. La termenul „Alinierea clădirilor”, interspațiul dintre aliniament și alinierea clădirilor e non aedificandi, cu excepția teraselor ridicate cu cel mult 0,45 metri față de cota terenului anterioară terasamentelor. La termenul „Edificabil”, interspațiul dintre edificabil și limita imobilului e non aedificandi, cu excepția teraselor ridicate cu cel mult 0,40 m, măsurate identic.
0,45 metri
interspațiul dintre aliniament și alinierea clădirilor este non aedificandi, cu excepția împrejmuirilor, accesurilor, platformelor pentru colectarea deșeurilor și a teraselor ridicate cu cel mult 0,45 metri față de cota terenului din situația anterioară lucrărilor de terasament.
Interspațiul dintre edificabil și limita imobilului este zonă non aedificandi, cu excepția împrejmuirilor, accesurilor și a teraselor ridicate cu cel mult 0,40 m față de cota terenului din situația anterioară lucrărilor de terasament
Pe latura dinspre stradă cele două zone se suprapun, iar pragul aplicabil devine ambiguu. Proiectează la 0,40 m: e valoarea mai restrictivă și respectă ambele definiții.
Art. 309 alin. (5) interzice prelungirea termenului de valabilitate „prevăzut la alin. (1)” — cei 3 ani de la emitere, în care ai dreptul să ÎNCEPI lucrările. Alin. (6) permite prelungirea, cu cel mult 12 luni, în cazul justificat în care lucrările nu pot fi FINALIZATE în durata de execuție. Sunt două momente diferite, iar alin. (2) le leagă: termenul de la alin. (1) se extinde oricum pe toată durata de execuție, odată începute lucrările. Există deci o citire în care textele nu se bat cap în cap. Ce rămâne e o redactare care invită la eroare: alin. (6) vorbește de „prelungirea valabilității autorizației”, adică exact expresia pe care alin. (5) o interzice, fără să spună că e vorba de altă etapă.
Interzice prelungirea
Prelungirea termenului de valabilitate a autorizațiilor prevăzut la alin. (1) este interzisă, indiferent de motivele care au condus la necesitatea solicitării prelungirii. În termenul de valabilitate al autorizațiilor, solicitantul autorizației are dreptul de a începe lucrările autorizate sau poate solicita o autorizație de modificare.
În cazul justificat în care lucrările de construcții nu pot fi finalizate conform duratei de execuție stabilite prin autorizație, inițiatorul proiectului poate solicita autorității emitente prelungirea valabilității autorizației cu cel puțin 15 zile înaintea expirării acesteia, situație în care prelungirea valabilității autorizației se acordă pentru o perioadă de cel mult 12 luni.
Ministerul a răspuns la asta, în clarificările de la 22 septembrie 2026: „Autorizațiile emise pe Legea 50/1991”. Nu e text de lege și nu schimbă ce scrie în Monitor — necorelarea rămâne deschisă până la o rectificare. Răspunsul întreg, cu fraza din document
Ce înseamnă pentru tine
În lectura noastră, prelungirea privește numai finalizarea lucrărilor începute, nu termenul de începere. Dacă lucrările n-au început în cei 3 ani, alin. (5) interzice prelungirea termenului de la alin. (1), „indiferent de motivele” invocate; în termenul de valabilitate se poate cere o autorizație de modificare. Dacă lucrările au început și nu pot fi finalizate în durata de execuție, alin. (6) permite prelungirea cu cel mult 12 luni, cerută cu cel puțin 15 zile înainte de expirare. Un refuz întemeiat pe alin. (5) nu ține seama, în lectura noastră, de calificarea „prevăzut la alin. (1)”; motivarea lui scrisă poate fi cerută.
Art. 422 alin. (2) spunea că „orice beneficiar, în înțelesul art. 431, poate avea calitatea de dezvoltator”. Art. 431 — „Ingineri/Arhitecți/Urbaniști de proiectare în peisagistică” — nu definește beneficiarul. Definiția lui e la art. 420 alin. (1), cu două articole mai sus, în același titlu al Cărții II. Rectificarea din 14 octombrie 2026 a pus în text chiar art. 420.
Trimiterea
Orice beneficiar, în înțelesul art. 420, poate avea calitatea de dezvoltator, preluând integral obligațiile privind managementul proiectului investițional ce revin dezvoltatorului.
Beneficiarul este persoana fizică sau juridică titulară a unui drept real principal sau a unui drept de creanță asupra imobilului, după caz, vizat în realizarea unei lucrări de construire.
Intenția era limpede — beneficiarul de la art. 420 — și nimeni nu a susținut serios că doar peisagiștii pot fi dezvoltatori. Dar cine verifica trimiterea din contractul cu dezvoltatorul ajungea într-un articol străin. De la rectificare, art. 422 alin. (2) trimite el însuși la art. 420.
Art. 294 alin. (3) permite notificarea pentru construcții din zona de protecție a monumentelor sau din zone construite protejate, „care nu sunt monumente istorice clasate sau care sunt în curs de clasare”. Fraza are două lecturi gramaticale valide. Prima: negația din „care nu sunt” se distribuie peste ambele ramuri, deci construcțiile în curs de clasare sunt EXCLUSE de la notificare, ca și cele clasate. A doua: „sau care sunt în curs de clasare” e o categorie adăugată la cele eligibile, deci construcțiile în curs de clasare INTRĂ la notificare. Textul nu conține nimic care să tranșeze între ele.
Fraza cu două lecturi
Pot fi executate lucrări de construire în baza notificării prealabile a autorității administrației publice locale și a serviciului deconcentrat al autorității centrale competente în domeniul protejării patrimoniului cultural și în baza acordului scris al acestui serviciu deconcentrat care conține condițiile și termenele de executare ale lucrărilor, numai pentru următoarele categorii de lucrări de construire realizate la construcții amplasate în zona de protecție a monumentelor sau în zone construite protejate, care nu sunt monumente istorice clasate sau care sunt în curs de clasare, ori dacă acestea nu reprezintă construcții cu valoare arhitecturală sau istorică, stabilite prin documentații de urbanism:
Prin excepție de la dispozițiile prevăzute la alin. (1), lucrările de construire/desființare se pot executa cu respectarea procedurii simplificate a notificării sau în lipsa oricărei formalități, fără a fi necesară emiterea autorizațiilor prevăzute la alin. (1). Dispozițiile art. 345 se aplică în mod corespunzător.
Consecințele sunt opuse: pe prima lectură depui autorizație, pe a doua notificare. Nu alegem în locul tău și nu poate alege nici portalul — până la o rectificare sau la o practică de instanță, singurul răspuns cu valoare e cel scris. Cere serviciului deconcentrat de patrimoniu poziția lui, în scris, înainte de a depune. Acordul lui e oricum obligatoriu la alin. (3), deci întrebarea nu adaugă un pas: îl mută mai devreme, când încă poți schimba procedura fără să pierzi taxe și timp.
Art. 256 alin. (2) prevede nulitatea absolută pentru operațiunile de la alin. (1) — dezlipire, alipire, înscrierea unor servituți de trecere, evidențieri și reevidențieri de imobile în cartea funciară — și pentru actele juridice aferente acestora, efectuate în lipsa certificatului de urbanism sau cu nerespectarea condițiilor impuse prin acesta. Art. 239 și 240, care definesc comasarea ca alipire și dezmembrarea ca dezlipire, prevăd însă situații în care certificatul nu este obligatoriu: realizarea de lucrări inginerești (art. 239 alin. (4) și art. 240 alin. (6)) și acțiunile de ieșire din indiviziune, unde, prin excepție de la obligația de la dezmembrare, emiterea lui este facultativă (art. 240 alin. (3)). La comasare, obligația de la art. 239 alin. (2) privește operațiunile „în scopul realizării lucrărilor de construcții”. Art. 256 are propriile excepții: lucrările inginerești aferente infrastructurii de transport de interes național (alin. (10)) și zonele cu destinație specială ale instituțiilor din apărare, ordine publică și securitate națională (alin. (11)). Totodată, art. 239 alin. (3) și art. 240 alin. (5) leagă nulitatea actelor juridice de nerespectarea alin. (2) al fiecărui articol — tocmai dispoziția de la care derogă excepțiile — și nu o califică drept absolută. Din lectura coroborată rezultă o posibilă necorelare: codul nu stabilește expres dacă nulitatea absolută de la art. 256 alin. (2) se aplică și operațiunilor pentru care art. 239–240 nu fac certificatul obligatoriu. Art. 243 alin. (1) lit. b) și d) sancționează contravențional comasarea fără certificat și înscrierea în cartea funciară a imobilelor rezultate dintr-o astfel de comasare, dar numai „în acele cazuri în care există obligativitatea obținerii acestuia, în conformitate cu prevederile art. 256”.
Nulitatea absolută, fără certificat
Operațiunile prevăzute la alin. (1) și actele juridice aferente acestora, efectuate în lipsa certificatului de urbanism sau cu nerespectarea condițiilor impuse prin acesta, sunt lovite de nulitate absolută.
Prin excepție de la prevederile alin. (2), în cazul realizării de lucrări inginerești nu sunt obligatorii solicitarea și emiterea certificatului de urbanism pentru operațiuni cadastrale.
Dezmembrare: nu e obligatoriu la lucrări inginerești
Prin excepție de la prevederile alin. (2), în cazul realizării de lucrări inginerești nu sunt obligatorii solicitarea și emiterea certificatului de urbanism pentru operațiuni cadastrale.
Actele juridice încheiate în vederea realizării unei operațiuni de dezmembrare realizate cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute la alin. (2) sunt lovite de nulitate.
Excepția din art. 256: transport de interes național
Prin excepție de la prevederile alin. (2), în cazul realizării de lucrări inginerești aferente lucrărilor de infrastructură de transport de interes național, nu sunt obligatorii solicitarea și emiterea certificatului de urbanism pentru operațiuni cadastrale.
Ministerul a răspuns la asta, în clarificările de la 22 septembrie 2026: „Certificatul de urbanism pentru operațiuni cadastrale”. Nu e text de lege și nu schimbă ce scrie în Monitor — necorelarea rămâne deschisă până la o rectificare. Răspunsul întreg, cu fraza din document
Ce înseamnă pentru tine
Situațiile atinse sunt concrete: o comasare sau o dezmembrare pentru lucrări inginerești din afara infrastructurii de transport de interes național, o dezmembrare făcută în cadrul unei acțiuni de ieșire din indiviziune, o comasare făcută în alt scop decât realizarea de lucrări de construcții. Ca măsură de prudență — nu ca obligație suplimentară prevăzută de cod — poate fi avută în vedere solicitarea certificatului și în aceste cazuri. Certificatul se eliberează în cel mult 10 zile lucrătoare (art. 256 alin. (4)); autoritatea poate însă răspunde și cu un certificat negativ sau cu respingerea cererii (alin. (8) lit. b) și c)).
Art. 245 alin. (3) permite execuția lucrărilor titularilor dreptului de proprietate și titularilor de alte drepturi reale corespunzătoare proprietății publice. Alin. (4) adaugă, prin excepție, cele trei situații în care se poate construi în temeiul unui drept de creanță. Superficia — dreptul real constituit tocmai pentru a ridica o construcție pe terenul altuia — nu e nici drept corespunzător proprietății publice, nici drept de creanță, și nu e numită nicăieri în articol. Citit ca listă închisă, textul o lasă în afară; citit ca enumerare deschisă, o cuprinde.
Cine poate executa lucrările
Execuția lucrărilor de construire/desființare este permisă, în condițiile alin. (1) și (2), titularilor dreptului de proprietate și titularilor de alte drepturi reale corespunzătoare proprietății publice, cu respectarea actului juridic de constituire sau cu acordul proprietarului.
Ministerul a răspuns la asta, în clarificările de la 22 septembrie 2026: „Cine poate cere executarea lucrărilor”. Nu e text de lege și nu schimbă ce scrie în Monitor — necorelarea rămâne deschisă până la o rectificare. Răspunsul întreg, cu fraza din document
Ce înseamnă pentru tine
Pe superficie se construiesc, în practică, o bună parte din investițiile pe teren închiriat sau concesionat de la privați. Riscul nu e teoretic: un funcționar care citește alin. (3) literal poate respinge cererea, iar textul nu-i dă un răspuns împotrivă. Ministerul a spus, în clarificările publicate pe 22 septembrie 2026, că enumerarea nu e limitativă și că superficia intră — dar o spune cu prudență, printr-un document fără forță normativă, nu printr-o rectificare. Ca măsură de prudență, nu ca obligație prevăzută de cod: cere emitentului poziția în scris înainte de a depune și pune la dosar actul de constituire a superficiei, împreună cu acordul proprietarului.
Registrul se completează. Dacă întâlnești în practică o trimitere care nu duce nicăieri sau două texte care se contrazic, scrie-ne — o verificăm și, dacă se confirmă, o adăugăm cu sursa ei.