Durata de existență a construcției

Durata de existență a construcției poate fi:

1. a)

   normată;

2. b)

   proiectată;

3. c)

   efectivă.

Durata de existență normată este durata de referință în vederea stabilirii duratei de existență proiectate.

Durata de existență normată este:

1. a)

   100 de ani pentru construcțiile monument istoric clasate și înscrise în Lista monumentelor istorice, conform prevederilor legale;

2. b)

   50 de ani pentru construcțiile permanente, altele decât cele prevăzute la lit. a) și c);

3. c)

   25 de ani pentru construcții agricole, industriale și de depozitare sau pentru elemente sau părți ale acestora;

4. d)

   pentru construcțiile temporare durata este stabilită prin autorizația de construire, fără a depăși 5 ani, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege;

5. e)

   instalațiile aferente construcțiilor pot avea o durată de existență mai mică, conform specificațiilor tehnice.

Durata de existență proiectată este durata prevăzută de dispozițiile legale și reglementările tehnice aplicabile construcției.

Durata de existență proiectată a construcției este durată stabilită de către proiectant, cu acordul beneficiarului, în funcție de tipul construcției, modul de utilizare și alte caracteristici ale construcției.

Durata de existență proiectată a unei construcții este perioada de timp în care construcția în totalitatea ei, subsisteme sau părți ale acesteia pot fi utilizate în scopul pentru care au fost realizate, luând în considerare activități de întreținere regulate și potrivite, fără însă a fi necesare intervenții majore de reparare.

Durata de existență proiectată nu poate fi mai mică decât durata de existență normată prevăzută la alin. (3), dar poate fi superioară acesteia.

Diferite componente sau subsisteme ale construcției pot avea o durată de existență proiectată diferită față de alte subsisteme și componente sau față de construcție în integralitatea ei, fără a fi mai mică decât durata de existență normată prevăzută la alin. (3).

Stabilirea duratei de existență proiectate a construcției este obligatorie. Aceasta este folosită pentru a stabili performanțele în timp ale construcției.

În vederea asigurării economiei circulare, construcțiile integral demontabile și elementele sau părțile recuperate în etapa de postutilizare vor fi reevaluate din punct de vedere tehnic înainte de fiecare nouă utilizare.

Durata de existență efectivă a construcției este perioadă cuprinsă între data recepției la terminarea lucrărilor și data desființării construcției sau a recepției la terminarea lucrărilor de renovare aprofundată, de la care se proiectează o nouă durată de existență.

În cazul construcțiilor temporare, durata de existență efectivă nu poate depăși durata de existență normată de la alin. (3) lit. d).