Clasificarea terenurilor în funcție de folosință și utilitate

În funcție de utilitatea și folosința dominantă pe care o prezintă, imobilele din cadrul unei unități administrativ-teritoriale pot fi delimitate în cadrul documentațiilor de urbanism în următoarelor categorii de zone funcționale:

1. a)

   zona locuințelor și funcțiunilor complementare;

2. b)

   zona centrală;

3. c)

   zona instituțiilor și serviciilor publice;

4. d)

   zona comerț și servicii;

5. e)

   zona spațiilor verzi și de agrement;

6. f)

   zona transporturilor;

7. g)

   zona unităților industriale și logistice;

8. h)

   zona activităților agro-zootehnice;

9. i)

   zona gospodăriilor comunale și cimitirelor;

10. j)

    zona echipamentelor și construcțiilor tehnico-edilitare;

11. k)

    zona cu destinație specială;

12. l)

    zona apelor;

13. m)

    zona forestieră;

14. n)

    zona de risc natural și antropic;

15. o)

    zona extractivă și de exploatare;

16. p)

    zona de protecție;

17. q)

    zona rezervelor de teren;

18. r)

    zonă mixtă.

Zonele funcționale menționate la alin. (1) se pot detalia în documentațiile de urbanism în subzone funcționale, în funcție de particularitățile identificate la nivelul teritoriului.

Zonele funcționale sunt stabilite în cadrul documentațiilor de urbanism cu asigurarea compatibilității între funcțiunile propuse și cele existente.

Autorizarea executării construcțiilor este permisă sub condiția asigurării compatibilității dintre destinația construcției și zona funcțională.

Asupra terenurilor pot fi instituite limitări și interdicții de urbanism în funcție de categoria de zonă sau subzonă funcțională în care este încadrat respectivul teren.